εὐίερος
εὐίερος [ῐ], ον,
A). fit for sacrifice, πέλανοι Pae.Oxy. 675.14 ; θύματα IG 5(1).1390.70 (Andania, i B.C.); θυηπολίαι AP 6.231 ( ): generally, holy, θυμέλαι Ath.Mitt. 17.272 (iii A.D.); βοαί Orac. in Milet. 7.64 (ii/iii A.D.).