părălўtĭcus
părălўtĭcus, a, um, adj., = παραλυτικός, struck with palsy, paralytic, Plin. 20, 9, 34, § 85; Petr. 131.—Esp., subst.: părălўtĭcus, i, m., a paralytic, a palsied person: graditur paralȳticus, Claud. Epigr. 49 fin.: paralyticos restringere, i. e. to heal, Tert. Apol. 21; Vulg. Matt. 4, 24; 9, 2.
No short def.
Headword (normalized):
părălўtĭcus
Headword (normalized/stripped):
paralуticus
Intro Text:
părălўtĭcus, a, um, adj., = παραλυτικός, struck with palsy, paralytic, Plin. 20, 9, 34, § 85; Petr. 131.—Esp., subst.: părălўtĭcus, i, m., a paralytic, a palsied person: graditur paralȳticus, Claud. Epigr. 49 fin.: paralyticos restringere, i. e. to heal, Tert. Apol. 21; Vulg. Matt. 4, 24; 9, 2.
URN:
urn:cite2:scaife-viewer:dictionary-entries.atlas_v1:lat.ls.perseus-eng2-n33775
No citations.
{
"content": "părălўtĭcus, a, um, adj., = παραλυτικός, struck with palsy, paralytic, Plin. 20, 9, 34, § 85; Petr. 131.—Esp., subst.: părălўtĭcus, i, m., a paralytic, a palsied person: graditur paralȳticus, Claud. Epigr. 49 fin.: paralyticos restringere, i. e. to heal, Tert. Apol. 21; Vulg. Matt. 4, 24; 9, 2.\n",
"key": "paralyticus",
"type": "greek"
}